Rezumat Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi pe scurt, pe capitole, analiza literara, personaje, tema si idei principale, context istoric, citate, subiecte BAC.
Introducere
Nuvela „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi, publicată în 1840 în revista „Dacia literară”, este o operă fundamentală a literaturii române și un exemplu clasic de nuvelă istorică romantică.
Datorită construcției sale dramatice, a personajelor memorabile și a valorii sale literare, nuvela este o operă des studiată pentru examenul de Bacalaureat, fiind relevantă atât pentru analiza personajului, cât și pentru înțelegerea curentului romantic pașoptist.
Rezumat Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi pe scurt - pe capitole
Nuvela este structurată în patru capitole, fiecare având un moto sugestiv care anticipează acțiunea.
Capitolul I - „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…!”
Alexandru Lăpușneanul se întoarce în Moldova pentru a-și relua tronul, sprijinit de o armată turcească. El a fost trădat de boieri în prima sa domnie și acum este mânat de o dorință de răzbunare.
Pe drum, este întâmpinat de o delegație de patru boieri - vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță, spatarul Spancioc și Stroici - care îi transmit că țara nu îl dorește ca domn.
Replica lui Lăpușneanul, „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu, și dacă voi nu mă iubiți, eu vă iubesc pre voi și voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră”, devine emblema voinței sale de neclintit.
Viclean, Moțoc îl trădează pe domnitorul Tomșa și, după ce ceilalți boieri pleacă, rămâne și i se umilește lui Lăpușneanul. Acesta, deși îi cunoaște falsitatea, îl cruță, spunându-i că are nevoie de el pentru a abate ura poporului asupra lui.
Capitolul II - „Ai să dai samă, doamnă!…”
Aflat din nou pe tron, Lăpușneanul instaurează un regim de teroare. Arde cetățile pentru a slăbi puterea boierilor și îi ucide sub diverse pretexte.
Doamna Ruxanda, soția sa și fiica lui Petru Rareș, este o fire blândă și miloasă. Impresionată de lacrimile văduvelor care i se plâng, ea intervine pe lângă soțul ei, rugându-l să înceteze cu omorurile.
Într-o scenă memorabilă, ea îi povestește cum văduva unui boier decapitat i-a strigat: „Ai să dai samă, doamnă!”. Zâmbind cinic, Lăpușneanul îi promite un „leac de frică” pentru a doua zi, anunțând că va da un ospăț mare în cinstea boierilor.
Capitolul III - „Capul lui Moțoc vrem…”
Lăpușneanul organizează un ospăț la curtea domnească, la care invită cei mai importanți 47 de boieri. După un discurs prefăcut la biserică, unde pare că se căiește și cere iertare, îi adună la masă.
La un semn, slujitorii înarmați îi masacrează pe toți boierii neînarmați. În timpul măcelului, o mulțime de oameni se adună la porțile curții, ațâțată de zvonurile măcelului. Întrebați ce doresc, oamenii, instigați inițial de slugile boierilor, ajung să strige în cor: „Capul lui Moțoc vrem!”.
Lăpușneanul, bucuros de turnură, îl predă pe vornicul Moțoc mulțimii furioase, care îl linșează. Apoi, îi prezintă Doamnei Ruxanda „leacul de frică”: o piramidă făcută din capetele celor 47 de boieri uciși.
Capitolul IV - „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…”
Trec patru ani. Lăpușneanul se retrage în cetatea Hotin, unde se îmbolnăvește grav. În delir, chinuit de crimele sale, cere ca, dacă va fi pe moarte, să fie călugărit.
Mitropolitul Teofan și episcopii, crezându-l mort, îl călugăresc sub numele de Paisie. Când își revine din leșin, Lăpușneanul este cuprins de o furie teribilă la vederea rasei de călugăr. Îi amenință pe toți cu moartea, inclusiv pe soția și fiul său, strigând: „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu!”.
Speriați de amenințări, boierii Spancioc și Stroici, care se întorseseră din exil, o conving pe Doamna Ruxanda să-l otrăvească pentru a-și salva fiul. Ruxanda, sfătuită și de mitropolit, îi dă paharul cu otravă.
Lăpușneanul moare în chinuri groaznice, sub privirile pline de ură ale lui Spancioc și Stroici, care îi împlinesc astfel răzbunarea.
Ideea principală din Alexandru Lăpușneanul
Ideea centrală a nuvelei este avertismentul asupra naturii corupătoare a puterii absolute și a consecințelor devastatoare ale tiraniei. Costache Negruzzi explorează psihologia unui tiran care, mânat de dorința de răzbunare și de paranoia, este dispus să folosească orice mijloc, oricât de crud, pentru a-și consolida și menține puterea. Lăpușneanul devine un simbol al conducătorului demonic, care se plasează deasupra oricărei legi morale sau divine.
În același timp, opera subliniază că violența naște violență. Răzbunarea lui Lăpușneanul împotriva boierilor duce, în final, la propria sa moarte violentă, orchestrată tot din răzbunare de către boierii Spancioc și Stroici. Astfel, Negruzzi creează o imagine sumbră a istoriei, văzută ca un ciclu nesfârșit de lupte sângeroase pentru putere, în care cruzimea și trădarea sunt reguli, iar justiția este adesea sinonimă cu răzbunarea personală.
Temele princiapale din Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi
Lupta pentru putere
Aceasta este tema centrală a nuvelei, ilustrată prin conflictul dintre domnitor și boieri. Lăpușneanul se întoarce în țară nu doar pentru a-și recupera tronul de la uzurpatorul Tomșa, ci și pentru a se răzbuna pe boierii care l-au trădat. Toate acțiunile sale - de la discursul amenințător din primul capitol, la masacrul din al treilea - sunt motivate de dorința de a anihila orice opoziție și de a-și impune autoritatea absolută. Lupta este una sângeroasă și lipsită de scrupule, evidențiind instabilitatea politică a epocii.
Tirania și cruzimea conducătorului
Alexandru Lăpușneanul este portretul perfect al tiranului romantic.
Cruzimea sa nu este doar un instrument politic, ci și o sursă de satisfacție diabolică. El se bucură de suferința celorlalți, fie că este vorba de măcelărirea boierilor sau de teroarea pe care o inspiră.
Scene precum piramida de capete sau promisiunea unui „leac de frică” pentru Doamna Ruxanda nu au doar un scop pragmatic, ci dezvăluie o latură sadică a personalității sale.
Această temă reflectă o viziune romantică asupra istoriei, fascinată de personaje excepționale, chiar și în răul lor.
Relația conducător-popor
Negruzzi explorează modul în care un lider tiranic poate manipula masele. Deși poporul suferă indirect din cauza instabilității, Lăpușneanul își direcționează violența exclusiv asupra boierilor, pe care îi prezintă ca fiind adevărații asupritori.
Momentul culminant este scena „Capul lui Moțoc vrem…”, unde Lăpușneanul folosește ura poporului împotriva lui Moțoc pentru a scăpa de un aliat incomod și pentru a-și consolida imaginea de „justițiar”.
Poporul devine astfel o unealtă în mâinile unui tiran abil, incapabil să-și înțeleagă adevăratul rol în jocul politic.
Răzbunarea
Răzbunarea este motorul acțiunii pentru majoritatea personajelor. Lăpușneanul se întoarce în țară motivat de dorința de a se răzbuna pe boierii trădători.
Masacrul celor 47 de boieri este punctul culminant al acestui plan. La rândul lor, Spancioc și Stroici, supraviețuitori ai masacrului și victime ale jafurilor domnitorului, sunt mânați de aceeași dorință.
Moartea lui Lăpușneanul, otrăvit și chinuit, este actul lor de răzbunare, încheind simetric ciclul de violență. Răzbunarea ia locul justiției într-o lume brutală, fără principii morale.
Analiza personajelor principale
- Alexandru Lăpușneanul: Protagonistul nuvelei, un personaj romantic excepțional, construit din contraste. Este un tiran crud, răzbunător și un politician abil, maestru în disimulare și manipulare. Hotărât și inteligent, își urmărește scopurile cu o voință de fier, folosind teroarea ca principal instrument de guvernare. Este un personaj complex, a cărui cruzime este motivată atât de rațiuni politice, cât și de o plăcere sadică.
- Doamna Ruxanda: Soția lui Lăpușneanul, un personaj contrastant, care reprezintă bunătatea, compasiunea și moralitatea creștină. Este o figură angelică, dar pasivă și lipsită de voință. Deși încearcă să tempereze cruzimea soțului ei, acțiunile sale sunt timide și ineficiente. În final, devine un instrument în mâinile boierilor Spancioc și Stroici, fiind constrânsă să-și otrăvească soțul pentru a-și salva copilul.
- Vornicul Moțoc: Reprezintă tipul boierului trădător, viclean și laș. Principalul său scop este supraviețuirea și menținerea privilegiilor, fiind gata să trădeze orice stăpân pentru a-și atinge scopurile. Este servil în fața celui puternic și arogant cu cei slabi. Moartea sa, linșat de mulțimea pe care o disprețuia, este o ironie a sorții și o pedeapsă pe măsura caracterului său.
- Spancioc și Stroici: Aceștia reprezintă boierimea tânără, patriotică și demnă. Spre deosebire de Moțoc, ei au curajul să-l înfrunte pe Lăpușneanul în primul capitol. După ce scapă de la masacru, ei devin personajele purtătoare ale răzbunării. Sunt hotărâți și neîndurători, acționând ca instrumente ale justiției divine pentru a pune capăt tiraniei.
Contextul istoric și literar
„Alexandru Lăpușneanul” a fost publicată în 1840, în primul număr al revistei „Dacia literară”, condusă de Mihail Kogălniceanu.
Apariția sa se înscrie perfect în programul romantismului pașoptist, care promova inspirația din istoria națională, folclor și realitățile locale, ca o reacție împotriva imitațiilor literaturii străine.
Costache Negruzzi (1808-1868), unul dintre scriitorii de frunte ai generației de la 1848, a răspuns acestui deziderat, creând prima nuvelă istorică din literatura română.
Opera se inspiră din cronica lui Grigore Ureche, „Letopisețul Țării Moldovei”, de unde preia episoade legate de a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul (1564-1568).
Negruzzi nu a copiat însă faptele istorice, ci le-a reinterpretat într-o manieră romantică, accentuând dramatismul, creând personaje excepționale și scene memorabile (masacrul boierilor, piramida de capete). Astfel, nuvela devine un model pentru proza istorică românească și o capodoperă a romantismului nostru.
Citate relevante din Alexandru Lăpușneanul
- „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…!” - Replica lui Lăpușneanul dată boierilor, care sintetizează voința sa absolută și refuzul oricărui compromis. Este emblema tiranului hotărât să obțină puterea cu orice preț.
- „Ai să dai samă, doamnă!…” - Cuvintele văduvei unuia dintre boierii uciși, adresate Doamnei Ruxanda. Acest citat reprezintă vocea victimelor și un avertisment moral, declanșând intervenția Ruxandei și, implicit, planul diabolic al lui Lăpușneanul de a-i oferi un „leac de frică”.
- „Capul lui Moțoc vrem…” - Strigătul mulțimii adunate la curtea domnească. Simbolizează voința colectivă a poporului, dar și modul în care aceasta poate fi manipulată. Lăpușneanul folosește această cerere pentru a-și elimina un rival și pentru a-și consolida puterea.
- „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu!” - Amenințarea rostită de Lăpușneanul pe patul de moarte, după ce se trezește călugărit. Citatul demonstrează că firea sa tiranică este neschimbată, chiar și în fața morții, și pecetluiește soarta sa, determinând-o pe Ruxanda să-l otrăvească.
Subiecte posibile pentru BAC din Alexandru Lăpușneanul
- Subiectul al II-lea: Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul dat din „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi.
- Subiectul al III-lea: Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să prezinți particularitățile de construcție a unui personaj dintr-o nuvelă istorică studiată. (Se poate alege Alexandru Lăpușneanul).
- Subiectul al III-lea: Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să prezinți tema și viziunea despre lume într-o nuvelă studiată, aparținând perioadei pașoptiste. (Se poate alege „Alexandru Lăpușneanul”).
Întrebări frecvente despre Alexandru Lăpușneanul
- Ce tip de nuvelă este „Alexandru Lăpușneanul”?
Este o nuvelă istorică de factură romantică. Este istorică deoarece se inspiră din fapte și personaje reale din trecutul Moldovei (cronica lui Ureche) și romantică prin tematică (lupta pentru putere, tirania), construcția personajelor (caractere excepționale, antitetice), dramatismul scenelor și culoarea locală. - Care este semnificația titlului?
Titlul indică direct personajul principal, Alexandru Lăpușneanul, subliniind faptul că întreaga acțiune și structură a operei se concentrează în jurul acestei figuri centrale. El este „eroul”, în sens romantic, ale cărui acțiuni determină soarta tuturor celorlalte personaje și destinul țării. - Cât de fidelă este nuvela față de adevărul istoric?
Costache Negruzzi preia nucleul narativ din cronicile vremii, dar îl ficționalizează pentru a obține un efect artistic mai puternic. Scene precum dialogul „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…!”, piramida de capete sau detaliile morții prin otrăvire sunt invenții ale autorului, menite să accentueze caracterul romantic și dramatic al operei. - De ce este Moțoc un personaj important?
Moțoc este esențial pentru că întruchipează tipologia boierului trădător, laș și corupt, pe care Lăpușneanul o disprețuiește și vrea să o extermine. Relația dintre Lăpușneanul și Moțoc evidențiază abilitățile de manipulator ale domnitorului, iar moartea lui Moțoc, sacrificat mulțimii, este un exemplu perfect de demagogie politică și justiție cinică.